Mirosul de zambile
Ieri am simtit in aer aroma zambilelor de primavara. Am tresarit, am simtit un fior cald trecand prin tot corpul meu. M-am inviorat. Ciudat, nu? Imediat m-am gandit la ghiocei, la martisoare, la natura verde, care reinvie primavara. O intamplare paradoxala, pentru ca tot ieri am vazut primii fulgi de nea. A mai nins in Bucuresti, stiu. Dar nu am fost pe faza sa observ asta. Zambilele sunt florile mele preferate. Mai exista si altele care imi sunt dragi (freziile, narcisele, lalelele), dar inima mea nu se bucura mai tare ca atunci cand primesc o zambila. Cand eram mai mica, eram foarte hotarata sa-mi fac o sera de zambile, ca sa ma bucur de ele in toate zilele anului. Asa mi-as fi dorit sa fac cu toate lucrurile dragi – si inca mai vreau. Sunt egoista atunci cand vine vorba de placeri. Daca sunt placerile mele, ele imi apartin in totalitate MIE! Cu siguranta gresesc, dar cred ca asta este modalitatea mea de a-mi arata iubirea fata de ele. Vreau sa pastrez acele lucruri doar pentru mine si pentru cat mai mult timp posibil. De ceva timp nu am mai avut stare s scriu pe blog. Nici inspiratie. Si nici acum nu le detin (starea si inspiratia). Aberez fara sa incerc sa ajung la vreo concluzie anume. Imi las degetele sa atinga tastatura, sa compuna singure cuvintele si sa lege propozitii. Mie imi este prea lene sau poate ca-mi lipseste cheful de tot. O fi de la vremea de afara? Mai devreme ningea. Ma uitam din cand in cand, cu coada ochiului, la acoperisul casei vecine sperand doar, doar ca se va depune zapada pe el. Dar se pare ca acum nu mai ninge, iar acoperisul este uscat. Mi-e dor de iernile cu zapezi enorme, dar imi doresc sa primesc zambile… Vreau iarna, dar sunt nostalgica dupa primavara… Cata nehotarare… ((nu cer sa inteleaga cineva acest post…. probabil nici eu nu ma inteleg..)) Sursa poza: http://dreamer.weblog.ro/2004-3-8.html VIA: http://www.mikesjournal.com