Si iata ca a sosit SI ziua ACEEA…

   Cum care zi? Pai ziua in care sa am destula ambitie sa trec peste lene si sa ma motivez sa ma apuc de invatat; ziua in care sa ma sperii un pic mai tare de faptul ca timpul nu trece, ci zboara si ca numai maine nu-i poimaine si soseste examenul de LICENTA!!!!   Imi vine sa rad cand vad din Dashboard-ul meu de pe WordPress, la rubrica Search Engine Terms cum muuuuuuuulti pusti cauta diverse compuneri despre toate anotimpurile sau despre fulgii de zapada sau chiar despre „casa mea ideala” si chiar o „compunere 3 comparatii si 3 personificari”. Mai copii, mai… Nu e diferenta de varsta atat de mare intre noi, dar zau ca-mi vine sa zic „pe vremea mea” NU cautam astfel de lucruri pe bloguri sau pe internet. Cautam poate un referat, un comentariu literar, dar in nici un caz compuneri! Astea erau deliciul pentru mine!!! Imi lasau frau liber imaginatiei, ma motivau sa scot toate frazele sclipitoare pe care le puteam concepe, sa-mi imaginez povesti, sa-mi creez propriile peisaje… si acum voi….. ce faceti? Pana si compunerile ati ajuns sa le copiati?!? Unde-i originalitatea si dezvoltarea creativa? Trist…    Oricum, ce vroiam sa va spun este ca dau un ANUNT: Ofer o compunere pentru cel/cea care se ofera sa-mi faca lucrarea de Licenta!!! ))) Hehe… Glumesc! Nu vreau sa-mi faca altcineva lucrarea, nu vreau sa platesc pentru una…. o sa o fac eu. Dar sunt sigura ca la emotiile pe care le am si la deruta, ameteala si nesiguranta existente in mintea mea… o sa muncesc la lucrarea asta, pana o sa ma satur!!! Dar ca sa nu ziceti ca totusi nu va includ in proiect, astept sugestii pentru o tema de cercetare (tema pentru proiect, adica), pe domeniul jurnalistic *hihi*    Astazi, dupa o noapte nedormita pentru ca m-am jucat Heroes impreuna cu EL si cu al meu drag frate , nu stiu cum de m-a „pocnit” un chef de a rasfoi diverse suporturi de curs pentru a-mi cauta baza pentru un proiect (o lucrare de analiza sociologica, mai exact) pe care trebuie sa-l predau joi. Chiar imi intrasem in starea aia de toci, toci (vine de la tocilar, asa cum “narghi” vine de la narghilea si “supi” de la suparat/-a) pana cand am reusit sa ies din ea si iata-ma ca scriu pe blog si incerc sa-mi refac cheful pentru invatat.    Cam asta am avut de zis, pentru moment… Ma intorc la ale mele carti GIGANT…

Un inceput de an in doi…

Acum si Blur ma cearta ca nu scriu mai des pe blog… offff… ;))    Bine am revenit din vacanta! Bine v-am gasit! Sper ca sunteti toti sanatosi, voiosi, cu forte proaspete pentru munca si cu planuri mari si pozitive pentru 2008!!!!    Stiti, va spuneam anul trecut ca urma sa ma intorc pe 3 Ianuarie 2008…. se pare ca mi-am prelungit sederea prin provincie pana pe 9 Ianuarie. Pe 3 au plecat toti prietenii nostri. Si de atunci si pana acum 2 zile am ramas numai noi doi… eu cu EL…. A fost extraordinar!!! Mai vreaaaaaaau!!!!    Au fost 2 saptamani excelente! Ne trezeam impreuna, mancam impreuna, petreceam impreuna, ne culcam impreuna imbratisati si cu o bucurie imensa ca suntem alaturi, unul de celalalt. Am avut si momente proaste, chiar foarte proaste… Se pare ca, din pacate, nu trece o zi fara sa nu ne certam din cel putin un motiv IMBECIL!!!! Este epuizant si pentru unul si pentru celalalt…. Dar nu vreau sa ma gandesc la asta acum. Ideea este ca peste momentele rele am reusit sa trecem cat de cat, iar mie imi vin acum in minte numai momentele frumoase petrecute alaturi de EL.     Cu EL am facut multe chestii de genul „PENTRU PRIMA OARA”. Puteti sa va ganditi la orice (nebunaticilor), eu enumar cateva dintre ele. - Cu EL am descoperit ce este IUBIREA cu adevarat…. nu e DELOC ceea ce credeam eu ca simt la un moment dat, cu mult timp inainte sa-l cunosc… - Cu EL am descoperit ca anumite lucruri sunt minunate atunci cand sunt facute in cuplu. Ca aprecierea fata de aceste lucruri este mai mare, atunci cand il ai alaturi pe cel iubit, caruia sa-i poti impartasi bucuria momentului… - Cu EL am vazut pentru prima oara (probabil am mai vazut cand eram mica, micuta, dar chiar nu-mi amintesc) MUNTELE cu adevarat…. Brazi imensi, imbracati cu haina imaculata a zapezii; sunetul padurii; puritatea locului; drumul forestier ce duce catre Susai; Susaiul, desi cu ceata, dar cu toata splendoarea privelistii…. un loc mirific, unde nimic nu mai conteaza… De cate ori auzeam pe cineva vorbind despre munte si ce satisfactii iti poate oferi el, de cate ori vedeam cate un documentar la televizor, mereu imi imaginam ca adevarul este un pic exagerat. De data asta, am trait-o pe propria-mi piele. Nu am cuvinte pentru a exprima fericirea mea, in momentul in care m-am vazut pierduta printre brazi, inconjurata de muuuulta zapada… si cireasa de pe tort… cand m-am vazut alaturi de EL, traind toate aceste experiente…. - Cu EL am discutat prima oara despre lucruri de viitor… in doi… A fost interesant si emotionant, desi contradictoriu cu alte lucruri pe care mi le-a spus ulterior discutiei noastre… - Cu EL m-am dat cu snowboard-ul pentru prima oara. Si el tot prima oara se dadea. Am ras copios unul de celalalt, ne-am distrat. Radeam cum noi ne dam pe o „cvasi-panta”, de langa partie, in timp ce altii coboara semet de pe partia mare :)))) … Radeam cand am vazut ca dintre toti care urcau cu telegondola, noi eram singurii care urcau fara schiuri sau placi de snowboard…. Dar am urcat si noi pana in varful partiei, acolo, suuuuuus de tot!!! Peisajul… incomparabil… Inca o data mi s-a dovedit faptul ca Romania este o tara frumoasa, cu bogatii naturale de invidiat!!! - Pe EL l-am prezentat familiei mele… L-au primit cum nu se putea mai bine (cel putin din punctul meu de vedere… sper ca si al lui ).